Tricotilomania este o tulburare rara.
Persoanele care sufera de tricotilomanie se ascund, adesea nu considera acest comportament ca fiind o problema. Chiar prefera sa le spuna cunoscutilor ca au o problema cu parul -“imi pica foarte des parul, nu stiu ce sa mai fac” … Zonele cele mai afectate sunt scalpul, sprancenele si genele. Persoanele in cauza depun eforturi considerabile pentru a masca efectele: isi aranjeaza parul pentru a acoperi zonele problema, poarta palarii, se machiaza excesiv etc…
Ce este tricotilomania?
Tricotilomania este o boala cronica care consta in impulsul irezistibil al unei persoane de a-si smulge parul din anumite zone cu pilozitate ale corpului (in general din zona capului).
De obicei debuteaza în copilăria târzie sau în adolescenţa timpurie. Daca ramane netratată continuă în mod cronic pe parcursul întregii vieţi, cu simptome mai mult sau mai puţin intense (DSM IV).
Diagnosticul de tricotilomanie presupune:
- smulgerea repetata a propriului păr si o pierdere semnificativa a acestuia;
- sentimentul de tensiune crescândă înaintea smulgerii părului sau în situaţiile de rezistenţă la smulgerea părului;
- senzaţia de plăcere, gratificare sau uşurare în momentul smulgerii părului;
- comportamentul cauzează suferinţă sau deteriorare semnificativă în domeniile importante de funcţionare;
- se pune diagnosticul de tricotilomanie, daca comportamentul nu poate fi explicat mai bine de o altă tulburare mentală sau de o condiţie medicală generală (de ex. o condiţie dermatologică, comportament delirant sau ca rezultat al unor halucinatii) (DSM IV, 2003).
Alte tulburari asociate: tulburarile afective, tulburarile anxioase, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburari ale uzului unei substante, tulburari de comportament alimentar sau intarzierea mintala.
Tricofagia (trichophagia- mancatul compulsiv al parului) poate surveni impreuna cu tricotilomania. Uneori poate duce la formarea de aglomerari ale parului care pot provoca anemie, dureri abdominale, greata, voma, perforarea intestinului.
Tratament
Există două tipuri de tratamente care au beneficiat de cele mai multe investigaţii ştiinţifice şi anume tratamentul medicamentos şi terapia comportamentală (Bordnick, 1997, Diefenbach şi colab., 2000). Alte terapii ce pot fi eficiente – terapia cognitivă, terapia de grup, hipnoterapia etc….
psihologoradea.ro