În urmă cu o lună, viaţa multor familii cu copii din ţara noastră s-a schimbat radical, peste noapte din cauza coronavirusului. Toate unitătile de învăţământ s-au închis, iar în nici 48 de ore părinţii au fost puşi în situaţia de a găsi soluţii rapide pe termen lung.
E un fapt bine stiut, copiii cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai sensibili la toate schimbările care apar în mediul lor. Această sensibilitate, nu va fi comunicată la nivel verbal ci prin intermediul comportamentului. Astfel pot fi mai tensionaţi, mai agitaţi, mai lipicioşi, pot fi mai mofturoşi în ceea ce priveşte mâncarea, se pot trezi mai frecvent în timpul nopţii etc… Validarea emoţiilor- “e ok să te simţi supărat”, încurajarea exprimării emoţiilor – “eu mă simt … tu cum te simţi?”, pot fi de ajutor. Copiii au nevoie ca părinţii să le ofere calm, predictibilitate, joacă multă, reguli puţine şi flexibile.
Şi totuşi, cât de uşor este să te conectezi la propriile nevoi si la nevoile copiilor, în condiţiile în care ritmul tău ca părinte este în aceste zile ca şi cum ai alerga la maraton? Ai început, eşti în cursă de o bună bucată de vreme, dar linia de finish este încă destul de departe! Ştiinţific vorbind, mintea nu poate funcţiona optim atunci când este permanent asaltată de idei, griji legate de situaţia economică, de starea de sănătate proprie şi a persoanelor dragi, de strigăte, certuri între copiii care la rândul lor izolaţi refuză să împartă jucăriile sau izbucnesc în plâns din orice (aici)! În aceste condiţii a reacţiona impulsiv la diferite comportamente percepute ca nepotrivite la copii pare a fi la îndemână! Explicaţia este că atunci când apare oboseala, neocortexul, cel care se ocupă de rezolvarea problemelor complexe, cel focalizat pe pozitiv, flexibil şi deschis la nou, slăbeşte! Deci, o pauză este binevenită!
În acest sens vă propun un exerciţiu. Acest exerciţiu este util mai ales în relaţia părinte copil, dar poate fi utilizat şi în alte situaţii. Pe parcursul acestui exerciţiu, recomandarea este ca părinţii să nu vorbească cu copiii cu excepţia situaţiilor în care copiii au nevoie de acest lucru.
Pentru început inspiră şi expiră de 3-5 ori profund, apoi 5 minute doar observă, fii prezent! Observă cum inspiri, cum expiri, lasă respiraţia să te ghideze pe parcursul exerciţiului. Observă prezenţa, jocul şi activităţile copiilor în jurul tău! Observă-le ochii, zâmbetul, mimica, gestica, postura şi vocea! 5 minute doar observă, fii prezent! Apoi acţionează!
Scopul exerciţiului este de a conştientiza un mod înţelept de a acţiona în diferite situaţii problematice pentru a preveni deconectarea părinte-copil. Într-o situaţie problematică, gândurile curg asemenea unei cascade. Putem să ne lăsăm prinşi în tumultul gândurilor (cascadei) sau putem să urmărim cum curg acestea la adăpostul unei grote din spatele cascadei fără a fi prinşi în tumultul acesteia (Jon Kabat-Zinn).
Crearea unei rutine prin exersarea zilnică a unor activităţi asemănătoare ajută la eliberarea creativităţii, imaginaţiei, clarităţii şi înţelepciunii care există în interior. Astfel devine un pic mai uşor să te conectezi emoţional cu copilul, să-l ţii în braţe, să-i asculţi povestea şi abia apoi să rezolvaţi problema!
Fii blând cu tine şi cu cei din jur în fiecare zi!
Camelia Koka
psiholog si psihoterapeut
tel:0742019254