John Gottman spune intr-una din cartile sale ca este o gresala sa pornesti de la premiza ca rolul sotului este de a-si face fericita sotia, in momentul in care ea este nefericita. A ajuns la concluzia ca este mai bine ca sotul sa-i acorde atentie sotiei, sa se intoarca spre ea, sa o inteleaga, sa asculte, sa empatizeze, fara sa rezolve problema, fara sa filozofeze, fara sa ia totul personal, fara sa o repare pe ea sau emotiile ei.
Pornind de la acest pasaj din carte, am inceput sa asez ideile pe-o pagina si a rezultat o poveste despre infidelitate.
Oana este o femeie frumoasa casatorita cu Ivan, un barbat care a cunoscut succesul in plan profesional si se lupta sa-l atinga in plan personal. Au impreuna trei copii, unul dupa altul si daca ar fi dupa Ivan, ar mai urma si alti copii, astfel incat Oana sa stea cat mai mult acasa si oarecum sa se asigure ca ramane a lui.
Oana isi iubeste copiii, se ocupa de ei, incearca sa impace viata de familie cu viata profesionala, iar pentru moment simte ca reuseste – ii place ce lucreaza la firma, isi adora copiii, dar in relatia cu sotul simte ca nu mai poate – certuri, conflicte, critica, lipsa de respect , iar despre momentele de intimitate, nici nu vrea sa vorbeasca pentru ca le evita cu desavarsire.
Ivan o iubeste pe Oana, pur si simplu simte ca nu ar putea trai fara ea!Il scoate din minti orice barbat care priveste pe Oana; certurile dintre ei au mereu aceleasi subiecte principale (copiii, neincrederea si banii).
Oana se simte in siguranta cu Ivan, ii place ca in momentele linistite este atent si o rasfata, dar in momentul in care Ivan o acuza ca a intarziat, ca cei trei copii fac galagie, ca cheltuie prea multi bani, toate lucrurile frumoase dispar, orice dialog este intrerupt si incepe o cearta surda in care amandoi urla fara sa se auda unul pe celalat. Sau cum spune Hendrix Harville incepe din nou o certa principala – o confruntare care a avut loc de atatea ori incat isi cunosc replicele pe dinafara.
Proiectele la termen de la locul de munca, cei trei copii, certurile frecvente cu Ivan o epuizeaza pe Oana. Mai nou cu Ivan, evita sa discute subiecte care ar putea sa-i declanseze tot felul de idei; evita sa-i vorbeasca si despre clientul acela cu care lucreaza la un proiect important, la firma. Ivan stie ca ea lucreaza la un proiect important, dar nu stie ca ea vorbeste des cu acest client in interes de serviciu si ca ii trimite mesaje de fiecare data cand are o idee noua. Parca ii si pare rau ca proiectul e pe sfarsite si ca trebuie sa-l predea!
Dar parca acest client i-a citit gandurile, pentru ca in momentul in care proiectul s-a terminat, a ramas sa o contacteze daca apare ceva nou si chiar sa o invite la o cafea din cand in cand. Iar clientul s-a tinut de cuvant: proiectul s-a terminat, dar discutiile la o cafea au continuat si au devenit o rutina. Oana a inceput sa aiba incredere in el, pentru ca el a facut ce a spus ca va face, a fost acolo pentru ea, a ascultat, a tacut, a acceptat-o asa cum e, fara sa o repare pe ea sau emotiile ei… si urmatorul pas a fost facut … amandoi au ajuns in pat.
Iar dupa acest amalgam de evenimente, Oana a avut o revelatie – ca toate resursele sunt in ea, ca el doar le-a activat si ca ea decide mai departe incotro o ia!
Oare ce va face Oana?
Photo – Getty Images