În calitate de psihoterapeut, adesea am privilegiul de a fi martor la numeroase poveşti de viaţă fiecare unice în felul lor. Ce observ este că în tumultul sarcinilor cotidiene, partenerii sunt adesea distraşi de la relaţia lor! În timp, acest lucru duce la instalarea unei distanţe emoţionale între parteneri. Totuşi un aspect comun în ceea ce priveşte reuşita unui cuplu de a face faţă provocărilor este capacitatea partenerilor de a se (re)conecta unul cu celălalt.
Conectarea în doi devine fundament pentru a construi rezilienţa în faţa provocărilor de zi cu zi.
Când ştii că ai alături pe cineva de încredere creşte sentimentul de siguranţă, se îmbunătăţeşte comunicarea, scade numărul neînţelegerilor, intimitatea devine mai profundă.
Cum poţi să creezi o rutină a (re)conectării în doi?
Începe simplu cu gesturi mărunte de afecţiune: îmbrăţişari şi săruturi la plecare şi la reîntâlnire; exprimarea aprecierii şi recunoştinţei pentru lucrurile aparent minore pe care le faceţi unul pentru celălalt în relaţie, conversaţii faţă în faţă, fără distrageri (cu deconectare digitală).
Construiţi toate aceste gesturi noi, pornind de la comportamente care există deja în relaţie. De exemplu dacă vă îmbrăţişati dimineaţa la despărţire, adăugaţi şi un sărut sau introduceţi îmbrăţişări şi la reîntâlnire.
Apoi, treptat introduceţi, întâlnirile în doi, acelea care la începutul relaţiei erau planificate cu multă atenţie pentru detalii, gen “miercurea e zi de film în doi”.
Acestea sunt doar câteva exemple simple mereu la îndemâna care ajută la conectarea în doi. E esenţial ca partenerii să vorbească deschis despre nevoile de conectare ale fiecăruia, acesta fiind un pas spre o relaţie conştientă. Şi acesta poate fi un exemplu de (re)conectare în doi.
Voi ce gesturi de conectare aveţi în relaţie?