Încă de la primele bătăi ale inimii, tendinţa naturală este de a crea o poveste idilică privind evoluţia sarcinii şi viitorul bebeluşului. Însă pentru multe femei, povestea începe abrupt, fie cu complicaţii în timpul sarcinii, fie ulterior în sala de nașteri, devenind o traumă la naștere, statistic vorbind, pentru aproximativ 19% dintre femeile însărcinate, conform unei meta-analize. Frica de naştere, operaţia de cezariană, naşterea naturală, durerea din timpul travaliului şi lipsa unui suport social susținut sunt factori asociați cu trauma la naștere. Când complicațiile medicale transformă un moment important din viaţă într-o luptă pentru supraviețuire, apare o profundă lipsă de control. Această neputință inițială nu dispare odată cu plecarea din spital, ci ea se transformă într-o nesiguranță continuă ce umbrește fiecare plâns al bebelușului! Cum se traduc acestea în viața de zi cu zi? Prin dificultăți de conexiune cu copilul, de hrănire la sân, probleme cu somnul şi de adaptare la nou, care persistă în timp.
Pas cu pas, în urma experienţelor repetate, în mintea mamei începe să se contureze o întrebare care tot apare şi dispare: „Oare sunt o mamă bună ? Dar, dacă nu este aşa? …” Frecvenţa şi intensitatea ridicată a acestei idei reprezintă ecoul unei traume neprocesate, iar conștientizarea acestui aspect este un prim pas important spre vindecare! Atunci când mama înțelege că anxietatea sau detașarea ei sunt de fapt răspunsuri la un stres extrem, povara vinei începe să scadă!
De ce este importantă intervenția timpurie?
Relația mamă-copil se construiește de la primele semne ale sarcinii! O mamă copleșită de traumă poate întâmpina dificultăți în a răspunde în mod natural nevoilor emoționale ale sugarului. Intervenția timpurie, prin psihoterapie, consiliere specializată acționează ca o plasă de siguranță:
- previne dezvoltarea şi adâncirea depresiei postpartum;
- ajută mama să-și recapete încrederea în propriile resurse;
- iar un părinte sprijinit emoțional va putea oferi, la rândul său încredere și siguranță bebelușului.
Trauma de la naștere poate fractura începutul maternității, dar nu trebuie să îi definească viitorul. Grija mamei faţă de sine este un cadou valoros pentru ea şi pentru copilul ei!