Autonomia, ca parte normala a dezvoltarii incepe pe la varsta de doi ani. Continua pe parcursul vietii pe masura ce copilul se maturizeaza si se separa de parinti pentru a-si foma sinele propriu.
Atunci cand lucrurile evolueaza natural si firesc, copilul de azi devine adultul autonom de maine.
Cultivarea autonomiei in copilarie si adolescenta:
- Oferiti copilului o mai mare libertate de a simti, de a gresi si de a trai propriile experiente! Din dorinta de a evita disconfortul de a vedea copilul ca sufera, parintii se grabesc sa intervina! Acest lucru impiedica dezvoltarea sinelui autentic!
- Opriti-va din a impune copilului propriul mod de gandire!
- Respectati copilul pentru ceea ce este, valorile sale si drumul pe care-l alege in viata!
- Cu cat copiii sunt mai liberi in exprimarea emotiilor si opiniilor, cu atat sunt mai capabili sa se bazeze pe parinti atunci cand au nevoie! Discutiile in contradictoriu devin experiente de invatare! Copilul invata sa respecte opiniile celorlati chiar daca sunt diferite. Deconectarea nu se realizeaza cand exista discutii in contradictoriu ci atunci cand sunteti intoleranti fata de opiniile celorlati!
- Respectarea autonomiei, demonstreaza ca aveti incredere in relatia dintre voi!
Atunci cand parintilor le este greu sa faca diferenta intre propriile sentimente si cele ale copilului, acesta treptat devine adultul cu probleme de autonomie. Acestia sunt parintii care se implica excesiv, sunt intruzivi si nu ofera copiilor spatiu de explorare si crestere. Trairile si experientele parintilor sunt proiectate asupra copiilor iar ei intarzie sa experimenteze frica, plictiseala, esecul. Conflictele dintre parinti si adolescenti sunt generate adesea de lupta acestora de a se delimita in mod natural, firesc. Copilul sensibil, neajutorat sau copilul rebel pe care parintii il scoteau din toate greutatile devine adultul cu probleme de autonomie. Intrat intr-o relatie romantica, acest adult se confrunta cu urmatoarele provocari:
- Dificultatea de a lua decizii in ceea ce-l priveste sau relatia cu partenerul de viata
- Nevoia permanenta de incurajari, confirmari, validari
- Cautarea un partener hiperprotector sau a unui salvator
Provocarile acestuia devin si provocarile partenerului de viata pentru ca acesta rareori este dispus sa faca efort pentru schimbare!
Pentru o relatie de durata, autonomia in relatia de cuplu trebuie exersata la fel ca orice arta sau sport! Un cuplu sanatos este un cuplu in care ambii parteneri au si accepta un echilibru intre apropiere si separare! Multi dintre cei cu o problema autonomie au frecvente episoade de anxietate si de depresie. Daca cele mai multe perioade de separare prelungita de persoana iubita genereaza ingrijorare, frica, furie s-ar putea sa fie necesara evaluarea relatie din perspectiva autonomiei. Fara exercitiul autonomiei, anxietetile si depresiile vor reveni! In final ramane de vazut daca mentalitatea de tipul “merge si asa” mai este utila atunci cand exista perspectiva de “poate fi mai bine!”
Camelia Koka
psiholog si psihoterapeut
www.psihologoradea.ro
tel. 0742 019 254