Când ne gândim la un șoc emoțional, mintea zboară adesea la scenarii negative extreme, gen accident sau calamitate naturală! Însă adevărul este că mintea nu face mari diferențe atunci când vine vorba de activarea stării de alertă … Astfel că o ceartă cu un vecin pe scara blocului, un conflict aprins cu un profesor sau o discuție tensionată cu un coleg de la birou pot declanșa aceeași reacție de panică, blocaj sau furie! Indiferent dacă este un incident minor de zi cu zi sau o experiență gravă, corpul are aceeaşi nevoie: să se reseteze, pentru a reveni la echilibrul biologic și psihologic .
În psihoterapie există proceduri ce pot fi utilizate încă din primele ore, zile, săptămâni sau luni după un eveniment negativ, traumatizant sau deosebit de stresant.
Câteva astfel de exemple de evenimente adverse:
- dezastre – un cutremur major, inundații, incendii de proporții etc …
- accidente rutiere, aviatice sau de altă natură fie cu implicare directă, fie ca martor;
- victima unui atac fizic, a unui jaf armat sau a unui abuz domestic;
- certuri, conflicte, discuţii tensionate etc …
- despărţirea de persoana iubită, diagnosticul unei boli grave etc …
Aceste proceduri de intervenție pot fi folosite, de asemenea, în situații de stres traumatic continuu, atunci când persoana prezintă simptome severe de suferință psihologică, reactivitate fiziologică sau o deteriorare a funcționării zilnice actuale.
Intervenţia are loc pe faze:
- prima fază (starea de șoc– ore, zile de la eveniment) ajută la reducerea simptomelor intruzive imediate ale persoanei în urma unei experiențe adverse și la reglarea sistemului nervos;
- următoarea fază (faza acută 0-3 luni de la eveniment respectiv faza cronică – peste 3 luni de la eveniment) ajută la identificarea persoanelor care au nevoie de intervenţii psihologice mai aprofundate.